Subintitulate
„Întâmplări din viaţa unui om care a trăit în vremuri năucitoare din punct de
vedere istoric”, prozele scurte din Garnizoana Malamoc (Ed. BREN,
Bucureşti, 2013) constituie o frescă a vieţii din arealul dobrogean, şi nu
numai, în epocile totalitarismului comunist şi a capitalismului de junglă
postdecembrist.
Autorul
consideră că oamenii cinstiţi, care au supravieţuit primei perioade istorice
amintite şi trăiesc umiliţi într-a doua, constituie a doua generaţie de
sacrificiu, urmând nemijlocit celei care a apucat al doilea război mondial şi
comunismul.
Cu umor amar şi
cu ironie cianurată, Ştefan Dorgoşan face rechizitoriul celor două nefaste
etape istorice. În prima, lipsa libertăţilor individuale şi precarităţile
materiale ne-au depersonalizat, iar opozanţii au fost exterminaţi; în a doua,
politicienii, patronii şi bancherii venali şi corupţi ne jupoaie de vii. Din
acest motiv, scopul cărţii este precizat de
autor astfel: „De aceea vreau să
restaurez adevărul, cronologic, care nu are nicio legătură cu viaţa infectă pe
care am dus-o şi o suport cu stoicism în continuare. Istoria noastră e plină de
politruci, refugiaţi, transfugi... N-avem nici un Dumnezeu. În numele Lui unii
au făcut livadă în deşert. Noi, românii, am distrus o Grădină. O Gură de Rai.
Nici Deliu, nici Călae nu au pace în mormânt.”
Adevărul
perioadei totalitare este surprins în prozele: Gardul (colectivizarea), Zile
ticăloase (prigonirea chiaburilor şi uciderea partizanilor ascunşi prin
canarale – mici peşteri carstice din podişul Dobrogei – şi canale), Grădina cu eghileţi (industrializarea
forţată care a dus la depopularea satelor), Dimineţile
unui ziarist cuminte şi Activiste de
protocol (obligarea ziariştilor la
slăvirea realizărilor clasei muncitoare sub cârmuirea înţeleaptă a partidului
unic şi sub supravegherea severă a securităţii, precum şi defularea populaţiei
prin sex), CrashDay - ziua în care s-a
declanşat criza mondială (furtul din
vapoarele occidentale a produselor lipsă
pe piaţa comunistă şi comercializarea acestora, în cârdăşie cu poliţiştii
corupţi, depravarea morală a oamenilor depersonalizaţi), Balada Mânzului Mutant (consecinţele genetice ale implanturilor şi
transplanturilor aberante de silicoane şi organe până la degradarea speciilor,
încheiată cu minunea naşterii unui mânz normal), Degetul şi coasta (monolog al suferinţelor îndurate de poporul
îndoctrinat sau pauperizat în cele două perioade istorice analizate), Declamaţia! dramatizare după un fragment din „Degetul şi Coasta”
(hiberbolizarea scenică a dramei existenţiale trăite de protagoniştii celei de
a doua generaţii pierdute), Mantaua lui Google (replică autohtonă la Mantaua lui Gogol, în care funcţionarul modest devine astăzi
arogant şi cere mită pentru rezolvarea problemelor simple, dar complicate
artificial de birocraţie, apendice notoriu al democraţiei de circumstanţă)
şi Duplicitate!
proză ritmică: recitativ, pamflet dramatic
(compusă din 10 scene cu indicaţii scenice hilare, urmate de poeme pamfletare
la adresa condiţiilor sociale, economice, religioase şi culturale de astăzi).
Clanul Călae
(după numele bunicului autorului), despre care Ştefan Dorgoşan a scris câteva romane
fluviu aflate sub obrocul realismului magic, este prezent în prozele: Gardul, Zile ticăloase, Grădina cu
eghileţi şi Amintiri din casa cu
şobolani (în care descrie promiscuitatea dintr-un cartier constănţean în
epoca comunistă).
Petrecerea, Povestitorul
(în patru Poveşti de cartier) şi Secretul Evanghelic alcătuiesc un scurt istoric al trădărilor şi
atrocităţile practicate de specia umană de la origini şi până în prezent,
pornind de la Cain şi Abel, trecând prin asasinarea lui Cezar şi Burebista, ajungând
la lagărele naziste şi comuniste şi încheind cu transformarea statelor mai
puţin dezvoltate în pieţe de desfacere ale celor dezvoltate care impun cu forţa
Noua Ordine Mondială.
Titlul cărţii
provine de la localitatea Malamoc, lângă Gherghiţa (judeţul Prahova), unde a
funcţionat în prima jumătate a secolului al XIX-lea, sub supraveghere militară, spitalul pentru
bolnavi psihici şi contestatari ai regimului. În acest balamuc, ar dori autorul
să-i interneze pe conducătorii care nu sunt interesaţi de soarta poporului, ci
de propria lor înavuţire.
Pentru
ilustrarea acestei vaste problematici sociale, Ştefan Dorgoşan apelează la
tehnici postmoderniste, cum sunt: prologuri, addende, sintagme licenţioase,
indicaţii scenice, poeme fabulistice, comentarii finale morale. Înşiruirea unor
aspecte aberante ale vieţii în epocile menţionate, indică absurdul existenţei
noastre, diriguită de cei care conduc destinul lumii şi cei care ne guvernează.
Stilul este nervos, ironic, incisiv. Fantezia debordantă şi gravitatea
problemelor abordate incită meditaţia cititorului. Cartea devine un strigăt de
revoltă pentru apărarea demnităţii omului de rând (prigonit din interior) şi a
naţiei, ameninţată din exterior. Din aceste motive, precum şi pentru savoarea
transfigurărilor estetice, Garnizoana Malamoc este o carte
valoroasă, care merită atenţia cititorilor şi a criticilor literari.
Ştefan
Dorgoşan –
„GARNIZOANA MALAMOC; Întâmplări din viaţa unui om care a trăit în vremuri
năucitoare din punct de vedere istoric” (Ed. BREN, Bucureşti, 2013)